Ne-a impresionat orasul vazut noaptea de sus –miliarde de luminite cat vedeai cu ochii! Am mers cu metroul pana la hotel Isabel, unde am stat o noapte; a doua zi ne-am mutat la Lafayette, cu 340 pesos pe noapte.

Prima zi in Mexico City – am mancat primul taco de mi vida! si ne-am plimbat pe strazile intesate de lume si magazine. Oamenii sunt foarte amabili si au un ritm de viata destul de relaxat. Fiecare isi vede de treaba lui si, desi este foarte aglomerat, totul pare foarte organizat. Am fost in piata unde, pe langa tarabele cu tot ce vrei, gasesti mancare gatita, salate si sucuri de fructe la 1,5-2 litri.

Ne-am intors la hotel pe la 17,00 cu gandul sa ne odihnim un pic si sa mai hoinarim prin oras dar am adormit si ne-am trezit a doua zi la 4,00.

In camera de hotel este un buton pe perete pe care scrie “musica” – muzica mexicana si americana, 2 programe, un singur nivel de volum, ridicat.

La 6,00 plecam spre Teotihuacan.

Ma asteptam ca in Mexico City sa gasesc mai multe cladiri vechi si mult mai colorate. Oamenii sunt imbracati destul de uniform iar femeile nu poarta prea multe bijuterii, asa cum ma asteptam.

Culoarea orasului e data de multitudinea de tarabe unde se vand mancaruri specifice si salate de fructe. Foarte multa culoare am vazut si-n piata artizanilor – statuete aztece, bijuterii din margele colorate, sombreros, rochii asa cum am vazut in filmul Frida si multe alte obiecte lucrate de artizani chiar in magazinul de desfacere.

Pentru un oras cu 18 milioane de locuitori este destul de relaxant pe-aici. E multa politie pe strazi – ii vezi peste tot, cu pusti, pistoale si mitraliere.

Ne-am orientat foarte usor prin oras, poate pentru ca fiecare strada este unica, nici-un magazin nu seamana cu altul, nici-o taraba cu alta, nici-un spatiu verde cu altul.

Teotihuacan, Orasul Zeilor– cel mai mare oras antic, in care au locuit aproape 20.000 de oameni, capitala a Imperiului Prehispanic. Piramida Soarelui “Piramida del Sol” este a treia ca marime din lume, dupa Piramida lui Cheops din Egipt si Piramida Tepenapa din Mexic.

Am plecat devreme cu autobuzul ceea ce s-a dovedit mai tarziu a fi de mare inspiratie pentru ca dupa 12,00 au inceput sa apara foarte multi turisti si multi copii mexicani veniti in grupuri organizate, probabil la lectia de istorie.

Am facut multe poze, am urcat pe cele doua piramide – del Sol si de la Luna – de unde se vedea de jur imprejur Valea Mexicului. Peste tot erau vanzatori ambulanti cu obiecte de artizanat deosebite – masti mortuare confectionate din semipretioase, statute ce reprezentau zei azteci, bijuterii din argint cu modele specifice, calendare aztece.

La pranz a fost foarte cald, nu adia nici-un fir de vant. Pe la 13,00 am mancat peste si fructe de mare in piata din centrul orasului San Juan Teotihuacan. Foarte multa lume si aici – ca peste tot pe unde am fost pana acum. 1 Noiembrie este Ziua Mortilor si oamenii se pregatesc cumparand flori, mancare si costume sau masti cu specific. La intoarcerea in Mexico City am avut senzatia ca e si mai multa lume pe strazi!

Peste drum de hotelul nostru este un restaurant select unde canta mariachi; muzica traditionala este foarte frumoasa! La tarabele din oras se asculta un fel de manele si chiar ma intrebam daca mai exista muzica pe care am auzit-o in filme.

1 Noiembrie – “Dia de los Muertos” - sarbatoare peste tot!

“Dia de Muertos” este cea mai mare sarbatoare aici. In patiserii se vinde “pan de muerto” si “calaveras de azucar y chocolate” care se aduc ofranda la altarele multicolore construite peste tot – pe strada si in casa cu scopul de a atrage sufletele rudelor decedate catre casa. Altarele sunt opere de arta! Fiecare altar este unic, decorat cu flori portocalii, lumanari, dulciuri, fotografii cu Frida si Diego Rivera, cranii, hartie colorata, poze cu sfinti, tablouri cu personaje celebre etc. etc. Credinta este ca spiritele vor fi atrase pe pamant de toate aceste arome si culori si de dragostea si respectul pe care cei in viata il arata mortilor, stramosilor lor.

Dias de los Muertos este o celebrare a continuitatii vietii, relatiilor familiale si unitatii dintre oameni in fata mortii. Pentru mexicani moartea este o poarta, o continuitate a vietii. In trecut erau inmormantati cu multe obiecte personale, ca atunci cand se trezeau din somnul mortii sa nu le lipseasca nimic.

Mii de comercianti! Oamenii sunt costumati ca de Haloween, e foarte multa veselie si culoare pe strazi.

Dupa-amiza am fost la “Casa Azul” – muzeul Frida Kahlo. Cred c-am stat vreo 2 ore, care oricum n-au fost de-ajuns. Este un loc unic, ce vibreaza si emotioneaza pe oricine a rezonat cu povestea marii artiste.

Pe seara am ajuns in centrul istoric al orasului in “La Plaza de la Constitution” sau “El Zocalo” unde n-aveai loc sa arunci un ac. Atmosfera deosebita, dansatori amerindieni foarte frumos machiati si costumati. M-am plimbat singura vreo 3 ore; m-am simtit in siguranta pe strazile pline de lume de tot felul.

Am mancat o quesadilla inainte de a urca in camera si apoi mi-am facut bagajul pentru plecarea de-a doua zi spre Puebla.

Am deja emotii pentru ca maine incepe practic faza de aclimatizare pentru urcarea pe Pico de Orizaba.

Sper sa ma tina genunchii, sa n-avem probleme de comunicare si s-avem vreme buna.

Mexicanii sunt deosebit de prietenosi!

La 6,30 am plecat de la hotel la Terminal Northe – cea mai mare autogara pe care am vazut-o pana acum! – sa luam autobuzul spre Puebla si de-acolo la Tlachichuca. Metroul s-a deschis la 7,00 – pe strazi inca mai erau tineri care se intorceau de la petrecerile de Ziua Mortilor – am vazut foarte multi imbracati gen punk-rock gothic, foarte cool.