26 iulie 2009
Ultimele pregatiri. Am fost azi in piata sa iau slanina si la supermarket pentru supe la plic, ciocolata, paine integrala, dulciuri. Imi fac bagajul. Sunt putin stresata de drumul pe care-l avem de facut. Plecarea s-a amanat cu o zi.
Luni 27 iulie
Am plecat din Bucuresti cu masina lui Dan, eu Ioana si Cristi. Ne-am cazat seara la pensiunea “Santa Fe” in Suceava. Am mancat inainte de Suceava la Hanul Ancutei – mancare cu adevarat romaneasca, fff buna si adusa incredibil de repede.
Marti 28 iulie
Ne-am trezit la 5,00 si-am plecat spre vama unde trebuia sa ne intalnim la 6,00 cu gasca din Sibiu, o masina cu 4 persoane si microbuzul cu 7. Au ajuns si ei la 9,00, am trecut de vama in Ucraina intr-o ora. Drumurile sunt foarte bune, nu ne-a oprit militia deloc. Am ratacit drumul inainte de Uman si dupa vreo ora jumate am iesit din nou in soseaua principala. Orasele sunt scrise cu litere chirilice, dar ne descurcam. In fiecare masina e cineva care stie sa citeasca, Dan are GPS (care uneori o ia razna) si avem statii de emisie-receptie. Seara am campat undeva langa sosea, pe un drumeag, aproape de rau.
Miercuri 29 iulie
Ne-am trezit la 5,15. Eu si Ioana am montat cortul aseara ca sa n-avem surprize cu ganganiile. Cand am iesit din cort am constatat ca baietii nu mi-au bagat rucsacul in portbagaj dupa ce si-au aranjat lucrurile pe-acolo. Rucsacul meu a stat bine-merci afara, intre masini. Mda… Am plecat pe la 6,00. Am oprit de cateva ori pentru mancare, cafea si altele. Tot timpul am avut de-o parte si de alta a drumului, cat vedeai cu ochii, culturi de floarea soarelui, ogoare treierate si palcuri de copaci ce strajuiesc parcelele. L-a oprit militia pe Fane, dar s-a descurcat in felul lui caracteristic, vorbind romaneste! N-a platiti nimic. Militienii s-au amuzat teribil. Am ajuns in vama cu Rusia pe la 19,00. Am stat aproape 4 ore, am completat formulare. In vama ucrainiana cei cu microbuzul au platit 30 de dolari pt 2 masini – cu exceptia masinii in care era Fane 
Dupa vreo 5 km. am oprit la postul de control – e un mare semn pe care scrie STOP. Am mai stat si acolo 15 min…degeaba… Pe drumul de la vama incolo e o bezna totala. Am reusit sa gasim un drumeag, sa campam langa o padurice. A inceput sa ploua si-am pus repede corturile…pe la 12,00.
Joi 30 iulie
Ne-am trezit la 5,00 si-am plecat. Oboseala isi spune cuvantul. Am inceput sa oprim mai des, eu m-am mutat la Alin in masina, Ioana s-a dus in microbuz. Am oprit in Mineral Vodii sa schimbam bani si am gasit o terasa unde am mancat cartofi cu slanina pe gratar. In zona asta sunt multi musulmani. Dupa o vreme am virat la dreapta si-am intrat pe Valea Baksan. N-ea oprit militia de vreo 4 ori intr-o ora. In satul Elbrus erau militieni cu mitraliere, ne-au cerut toate documentele si ne-au tinut vreo 30 min. pentru cercetari. Pe la 9,00 am ajuns in Azau, la baza muntelui. Ne-am cazat intr-un hotel partial construit, am luat cina (cazarea, cina si micul dejun sunt incluse in autorizatia de varf) si ne-am culcat, ca eram rupti de oboseala. Drum lung, multa militie azi, spagi.
Vineri 31 iulie
4000 ruble autorizatie varf de persoana. Azi am mancat la 9,00 la Seherezada. Dupa o mica sedinta cu grupul, am plecat cu telescaunul pe Cheget, la 3000m. Adi a carat un pepene pe care l-am mancat sus – a fost o surpriza foarte placuta! Privelistea e uluitoare! Am facut o tona de poze cu crestele inzapezite din jur si cu Elbrusul care era partial acoperit de nori. Aerul e tare si mi se pare destul de cald pentru altitudinea asta. Dupa-amiaza in Terscol. Am mancat shaslac (frigaruie de oaie), salata de rosii si castraveti si pastrav. Pe-aici sunt multe izvoare cu apa minerala.
Seara am petrecut-o la discutii pe teme montane in jurul vatrei stinse din padurea de pin unde ne-am montat corturile (langa Salvamont). Sasha, Teo si Camelia sunt aici de 8 zile. Au facut Elbrusul de la 1700m si Cheget de jos pana pe varf (fara telescaun) si alte chestii tari prin zona. Sunt foarte incantati de ce se poate face pe-aici. Si noi la fel, dar Ioana zice ca mai avem de invatat pana atunci. Sasha mi-a spus un proverb rusesc “Fericiti cei care nu se uita la ceas”. Stiu, timpul nu exista…
Sunt arici in padurea unde am campat. N-am mai vazut de foarte mult timp arici!
Ora 22,27. In apropiere de noi e un minaret de unde se aude un barbat care canta, probabil e slujba de seara. Baietii mai stau de vorba. Eu si Ioana ne-am bagat in cort.
Am emotii. Grupul e cam mare, nu prea sunt obisnuita cu asta. Parca as fi in concediu cu familia…sau in excursie cu gradinita…
Sambata 1 august
Am urcat la Butoaie la 3800 cu 3 instalatii pe cablu: gondola, cabina si telescaun. Am pus corturile si am facut o supa. A inceput sa ninga tare. Din fericire a iesit soarele pe la 18,00 si s-au zvantat corturile. Am iesit la poze si am gatit paste bologneze. L a 21,00 ne-am bagat in cort, ca e cam frig. Peisajul e magnific. Creste inzapezite, abrupturi, nori, varful Elbrus – Caucaz. Trimit mesaje pe twitter.
Duminica 2 august
Ne-am trezit pe la 7,30, am facut un pachet de Adventure Food pentru micul dejun (fff bun) si ne-am echipat sa urcam la 4200 la Priut. Am luat cateva chestii sa le lasam sus – coltarii, pioletii, mancarea, primusul si apa. Le-am lasat la refugiu. Baietii au urcat dupa-amiaza sa puna un cort sus. A nins, a fost ceata si un pic de soare. “Asa e la munte” zice Fane. Am mancat supa si piure cu mazare din conserva (de la baieti). Am mai stat la povesti. Au venit niste tineri rusi si-au intrat in vorba cu noi. Fane a facut schimb cu ei de bautura – tuica pe coniac. Seara a inceput sa ninga tare. La 21,00 am intrat in cort, dupa ce am tot dat zapada. Maine urcam cu totul sus.
Cand e frig si esti ud, iti dai seama cat de greu poate fi. Pe vreme buna e si moralul ridicat, nu te temi de nimic. M-am bagat in sacul de dormit, am picioarele inghetate. Mi-am pus ciorapii de lana pe care i-am cumparat din Terscol. Cand ti-e frig e nasol!
Luni, marti
La Priut se poate sta cu 500 de ruble pe noapte. Am mancat aici o ciorba de legume cu 60 de ruble. Marti am urcat sa ne aclimatizam pana la stancile lui Pastuhov. Ma simt foarte bine, doar un pic obosita. Dupa-amiaza am dormit vreo ora. A nins. Ne-am trezit la 18,00 sa mancam ceva si ne-am culcat la 21,00. La noapte plecam spre varf.
570 ruble cazarea la Butoaie, 250 shaslac, 50 cola, 40 berea, 500 camera la hotel/persoana, 20 apa la 1,5l
Miercuri 5 august
Ne-am trezit la 00,40, ne-am echipat. Am mancat jumate dintr-un corny si-am baut putin ceai. Ma bucur c-am dormit bine! E senin, luna e aproape plina. E frig!! La 1,20 ne-am intalnit cu Lucian, Daniel si Nicolae si-am plecat. O parte din echipa a plecat cu ratracul pana la stancile lui Pastuhov. Zapada e tare, numai buna de coltari. De la Priut traseul pare usor, dar se merge mult si e destul de abrupt. Tot drumul am avut mainile si picioarele inghetate. Au fost -20/-25 de grade. Ma opream la fiecare 15 min sa bat din palme, ca simteam ca-mi cad degetele. Am incercat sa merg mai repede, sa ma-ncalzesc, dar degeaba. Spre dimineata luna a devenit rosiatica si a apus peste crestele inzapezite. Abia asteptam sa rasara soarele! Pe drum foarte multa lume – sute de oameni, de toate nationalitatile. Am fost in sa la 6,45 si pe varf la 8,45. Cand a inceput sa iasa soarele am scos aparatul foto, desi eram inghetata bocna. Muntele se reflecta pe orizont in forma de piramida, culorile rasaritului superbe, zapada tare trosnea sub coltari. Am facut poze si m-am bucurat foarte tare de soarele care ma incalzea. Vantul a batut cu putere toata ziua. Fane, Florin si Vali din Sibiu au urcat cu parapantele pe varf, dar n-au avant vant sa poata zbura. Ce frustrant pentru ei! Sa care 15 kg pe varf si sa nu poata zbura! Lucian a urcat pe varf cu schiurile (in spate) si a coborat pe ele la Priut. Adi si-a carat schiurile pana in sa, dar a urcat pe varf fara ele. Toata stima pentru ei! Sa care atata greutate, cand si-asa e greu, fiind la altitudine! Ioana a ajuns inaintea mea pe varf. M-am intalnit cu ea cand cobora. Ne-am felicitat si-am facut poze. Am stat o ora pe varf, ceea ce, am aflat mai tarziu, nu se face. Mi s-a facut greata si aveam un ghem in stomac, care a disparut abia pe la Pastuhov. Am coborat incet cu Alin, care a avut rau de altitudine (greata si dureri de cap) si cu Dan. Am ajuns la cort pe la 14,00. Ioana stransese deja o parte din bagaje si am coborat la Azau. Asa as mai fi stat! Era cald in sfarsit! si as fi vrut sa savurez bucuria acelei zile. Am coborat cu ultima cabina la 16,00 si ne-am cazat la hotel Vershina, cu 500 ruble/persoana/noapte. Ne-am intalnit pe o terasa cu Daniel, Lucian, Octavian si Nicolae. Am mancat in shaslac si-am baut bere cu cola. A fost un drum lung (aprox. 8 ore pt. mine), dar a meritat tot efortul! E foarte frumos in Rusia, iar in Caucaz e spectaculos!
Joi 6 august
Curati si odihniti, am luat micul dejun pe o terasa foarte faina in apropiere de hotel: ochiuri cu rosii, cafea cu lapte. Am mai ramas o noapte in Azau. E atat de frumos aici! Bine…daca faci abstractie (ceea ce eu pot, sic!) de toate fiarele aruncate peste tot, de tarabele inghesuite si kitch-ul din jur. Dar asa e aici. E diferit, surprinzator si de jur imprejur munte!
Vineri 7 august
Dimineata am mancat la hotelul la care eram cazati cu 120 ruble/persoana: omleta cu mult ulei, orez cu lapte sarat, cafea, ceai. Fane a dus diplomele eliberate de Pilgrim Tours, care certifica faptul ca am urcat “the highest point of Europe”…mda…dragut, ce sa zic… Dupa care s-a tipat la mine ca am scris pe twitter ca unul dintre baieti a avut rau de altitudine si cineva din grup a fost sunat toata noaptea de sotia cuiva, care vroia sa verifice ca totul e ok. Dupa cumparaturi de suveniruri: ciorapi de lana, manusi de lana, caciuli de lana, compot de conuri de pin, miere cu muguri de pin, tricouri, brelocuri si alte chestii, am plecat spre Crimeea.
Am ajuns in Crimeea dupa-amiaza, dupa ce-am stat o zi intreaga la coada la vama. Am dormit pe plaja din Fedosiia, unde toata lumea alerga sau facea gimnastica dis-de-dimineata. Am plecat la drum, cu planul sa ne cazam 2 zile undeva la malul marii. Am incercat intr-un camping, dar nu merita. Era totul arid si departe de oras. Pana la urma a gasit Fane cazare in Sudak unde am dormit cate 3-4 in camera. Cam ca la noi la Eforie sau Mangalia. Toata lumea inchiriaza camere, e plin de tarabe, cafenele si restaurante. Un kitch total! Marea e foarte faina, strajuita de stanca. Am stat la plaja si seara ne-am dus in oras. Fffff multa lume!! Am ajuns pe-o terasa acoperita, unde a fost ca la teatru. Pe scena aflata in fata fantanii arteziene, la fiecare 5 minute avea loc o alta reprezentatie. Fete in diverse costumatii dansau frenetic, scamatori, dansatori care ramaneau in chiloti, iluzii optice…
10 august
Dimineata am mancat omleta pe-o terasa aproape de mare, unde ne-a servit o domnisoara foarte draguta, cu gesturi de gheisa si care vorbea foarte bine engleza. Am plecat spre casa.
Peisajul e frumos, mediteranean. In microbuz e mare distractie! Ascultam aceleasi cd-uri, over and over again!
11 august
Am trecut de vama repede. Eu si Ioana am luat trenul din Suceava la Bucuresti, dupa o vizita la mall, fortate de imprejurari (haha!) si la restaurantul de langa gara “La Victor” (unde am mancat chiar bine). De la Suceava am facut 7, 12 ore. In vagonul nostru cred c-au fost cei mai vorbareti moldoveni din tot trenul! Ioana a dormit tun, tot drumul. Eu n-am putut. Spate-n spate cu mine eru un mos si-o baba care au turuit despre tot ce exista pe lume de la Roman pana la Bucuresti: Basarabia, sateliti, Prunariu, al treilea razboi mondial, Ceausescu, benzina, om, gradini, rosii, cariera de piatra, pamant, boala, tinerete, livada, tineret, copii, sapa, rachiu, sarmale, bani, divort, inmormantare, manastire, animale, vise, diavol, spovedanie, icoane…!!!!
“-Cand ai mai vazut mata sa moara atatia oameni si femei de inima? – Pai stii ce se intampla? Gandesc prea mult!”
