23 – 24 ianuarie

Eu si Rudi

Traim intr-o tara minunata! Cu trenul pana la Busteni, o ora intarziere la dus, doua ore intarziere la intoarcere… Aglomeratie mare, muzica disco la dus, muzica la 4 instrumente la intors, voie buna si comentarii care mai de care.

Prima zi: Busteni-Gura Diham-Cabana de Vanatoare-Cabana Diham (5 ore)

Mancare fff buna la Diham: supa cu galusti 5 ron, mamaliga cu branza 8 ron, ceai 1ron, cazare 30 ron/pers. Era revelionul ghizilor si toata noaptea a fost petrecere, iar dupa 3,00 s-a cantat la chitara pana la ziua.

A doua zi: Diham-Pichetul Rosu-Poiana cu Urzici-Timbal-Valcelul Grohotisului-Poiana Izvoarelor-Gura Diham-Busteni (9 ore)

Zapada pulver e pana la genunchi, copacii sunt incarcati de nea si e …liniste… si ger.

Am avut o vreme superba!

Multumesc lui Rudi pentru fotografii si pentru ca a facut urme

[View with PicLens]

9 si 10 ianuarie

Cu: Lili si Marius din Bucuresti, Mihaela si Codrin din Brasov

Traseu: Buc – Pitesti – sat Pestera – casa Folea – la Table – refugiul Grind 1620m – Vf. La Om 2238m – refugiul Lehman

Vedere din satul Magura

La Refugiul Grind

Refugiul Lehman

[View with PicLens]

2-3 ianuarie 2010

27 ron trenul Bucuresti-Busteni, 29 cabina, 30 cazare Caraiman

S-a schimbat mersul trenurilor pe 13.12.2009 (http://www.infofer.ro/). Eu am aflat in gara, de dimineata. Am stat la un capucino o ora la Mc si-am exersat ce-am citit prin carti – rabdarea!

In Busteni ploua marunt cand am ajuns. Sus…ceatza densa… Am cerut cateva informatii despre cum e pe vai si-am hotarat sa iau cabina pana la Babele. Am mancat o ciorba de perisoare la “Gina si Ginel” si clatite cu miere din traista.

La Babele ninge, iar vantul sufla atat de tare, ca nu m-am incumetat sa plec spre Omu singura. Bobi si Andreea ma invita la Caraiman, unde-i asteapta un grup de prieteni, asa ca plec cu ei. Ginel imi spune ca de 3 saptamani bate vantul cu putere, cabina n-a functionat si ca sunt sanse mici sa apara cineva azi, care sa vrea sa mearga la Omu.

E prima oara cand dorm la Caraiman. E o cabana foarte frumoasa! Cabana e plina de un grup ramas de la Revelion. Am dormit, am mancat (cartofi copti cu rozmarin si branza de burduf – multumesc Andreea!), am citit, am revazut Top Gun, am ascultat muzica frumoasa romaneasca (Maria Tanase, Pasarea Colibri), am jucat carti, s-a cantat la chitara: Cand Bucegii dau zvon de piatra si izvoare/Oriunde-ai fi raspunde la a lor chemare/Caraimanul, Costila-ascunsa dup-un nor/Si Morarul, te vor primi la pieptul lor…

Duminica cu viscol si ceata: Caraiman-Babele-Piatra Arsa-Cota 2000-Sinaia

[View with PicLens]

29 noiembrie – 01 decembrie 2009

Echipament: de vara

Traseu cu masina: Bucuresti – Pitesti – Rm Valcea – Petrosani – Uricani – Cabana Cheile Butii

Traseu trekking in Retezatul Mic: Cabana Buta – Vf. Piule – Vf. Dragsanu – Vf. Scorota – Saua Plaiul Mic – Buta

Costuri: motorina: 180 ron; cazare Cabana Buta: 30 ron/persoana; mamaliga cu branza 9 ron.

Multumesc Andreei si lui Nae pentru fotografii!

La Cabana Buta cu Andreea, care este prima oara la munte cu rucsacul in spate Am plecat ieri din Bucuresti la 8,30 am ajuns la Cheile Butii la ora 15,00. Vremea este minunata! Padurea e desfrunzita, in poieni iarba are toate nuantele posibile de maro si galben, iar cate un mar mai pastreaza inca din roadele galbene sau rosii ale toamnei.

Am ajuns la Buta cand s-a intunecat. O puzderie de stele mici impanzeau cerul clar al acestei toamne atat de darnice! Cabana este primitoare, iar nea Petre o pastreaza foarte curata. Am baut un ceai extraordinar, facut din plante culese din zona (cimbrisor, zmeur, afin, menta, rhododendron).

Mai sunt vreo 20 de persoane aici, din Timisoara. Nae ne-a servit dimineata cu cafea facuta intr-un ceainic “care a trecut prin multe”. Nea Petre face 11 omlete cu branza, iar Andreea citeste “Femeia” langa soba. La radio… “so beautiful and wild”…

Ora 18,00. Asteptam mamaliga cu branza. Azi am urcat in creasta cu 3 dintre timisoreni – Nae, Feri si Luci. Seara am stat cu ei la povesti si am jucat mima. S-a cantat la didgeridoo, un instrument specific australian. Ciudat, totusi sa cante cineva la asa ceva intr-o cabana din munti, in Romania

Ce mult imi place la sfarsitul toamnei, cand e putina zapada pe munte, iarba uscata, cerul albastru cu infinite forme de nori alburii si gri, vantul care suna printre jnepeni, iar soarele inca ne incalzeste cu blandete fetele!

1 decembrie

Dimineata calda si calma. Se aude raul involburat din apropierea cabanei si vantul ce adie printre brazi. E 7,30. Nea Petre s-a trezit deja, a facut focul si a pregatit ceaiul si cafeaua. La 9,00 am plecat spre casa, cu regretul ca n-am stat mai multe zile. Vom reveni cu siguranta, Retezatul este atat de frumos!

[View with PicLens]

Am plecat vineri dupa-amiaza cu Marius, Lili si Gabi.

Traseu: sat Costesti – Refugiul (troita!!) Scarisoara – Curmatura Builei – Vf Buila (1849m) – Vf Vanturarita (1885m) – Poiana Scarisoara

Marcajele sunt puse pe pietre sau pe copaci, asa ca iarna sau pe ceata densa nu sunt lizibile.

Vreme de toamna, un pic de ploaie, ceata… Am stat la foc, Marius si Lili au gatit (carnati si ciorba de burta la plic cu smantana si ardei iute – hmmhmm!), au facut cafea dimineata si ceai.

Multumesc tuturor pentru tura si poze!

O toamna minunata!

[View with PicLens]

O super tura! O gashca minunata care s-a format adhoc ( de multe ori iese mai bine asa). Initial era vorba sa ies cu Cata (Pobega) la o tura de antrenament. Intre timp am fost 8 oameni si o catelusa, toti simpatici si dornici de drumetie. Eu (Teo), Cata, Dana, Oana, Cristina, Mihai, Florin, Dan si catelusa Uma.

cu greu ne tinem dupa Uma

Sambata pe la 6 l-am luat pe Cata. De la Balotesti l-am “saltat” pe Dan, sigur dupa o aventura pe strazile Balotesti-ului.  Din Sinaia pe Cristina. La Diham ne-am intalnit cu Florin, Oana, Dana si Mihai.

flori de colt...la ele acasa

Am urcat pe valea Adanca. Din cate am inteles de la Cata, Adanca a crescut in dificultate. O saritoare mare s-a blocat, si  esti nevoit sa o ocolesti pe o brana mica, foarte expusa. Uff, am avut ceva emotii, pentru mine dar si pentru toti ceilalti. Provocarea cea mai mare a fost cu Uma. Catelusa care in rest ne-a aratat ce inseamna sa fii mic si sa ai 4×4. Am ajuns La Omu’ unde am baut ceai si ne-am “duelat” in ceasuri cu barometre si altimetre…a castigat “Observerul” Oanei. Coborarea pe Creasta Balaurului. Pana la aceasta tura eu nu vazusem floare de colt. Acum, muntele a decis sa-mi arate nu una ci o multime de flori de colt. Creasta balaurului era frumos impodobita cu flori de colt. Superbe. Coborarea a fost faina, dar la un moment dat, am luat-o ca haiducii de-a dreptul. M-au taxat pentru asta, 5 viespi. Intre timp ne-a prins si ploaia…am testat geaca Claudiei… e foarte buna…

O iesire excelenta cu echipa Ozon si prietenii sai Ma rog, de Dan nu stiu ce sa zic…:)

[View with PicLens]

Ruta: Piscul Negru – Lacul Caltun – Varful Negoiu (2535m) – Custura Saratii – Varful Serbota (2331m) – Caldarea Pietroasa – Varful Negoiu – Lacul Caltun – Piscul Negru                                Durata: 13 ore

Am plecat sambata dimineata in muntii Fagaras. Vecinul nostru Sorin, cu care ne-am imprietenit recent, era deja la Piscul Negru, de vineri cu cativa prieteni. Noi am plecat sambata pe la 6,30 si am ajuns la fix sa ne spuna ce planuri aveau. Asa ca: dupa ce am mancat ceva si ne-am echipat, am plecat la diferenta de 30 min. dupa ei.

In drum spre Caltun

Refugiul si Lacul Caltun, 2135m

Ne-am intalnit cu Sorin si prietenii lui pe Negoiu. Dupa ce-am facut poze, Sorin si Oana au zis ca vor sa mearga pe Custura Saratii si am plecat cu ei. Aveam timp, vremea era superba si nici nu prea vroiam sa ne intoarceam pe acelasi traseu la Piscul Negru.

Spre Negoiu

Pe creasta

Am facut Custura, am urcat si pe Serbota, ca prea ne imbia!

Teo, Sorin si Oana pe Serbota

Am coborat de pe varf in Caldarea Pietroasa, am pierdut marcajul banda galbena si ne-am dus sa-i intrebam pe ciobanii care erau acolo, cum ajungem cel mai rapid in creasta. Cel batran ne-a aratat un hatas (carare facuta de turmele de oi) undeva in dreapta, trebuia sa ocolim, sa iesim apoi in alt hatas si intr-o ora-doua sa iesim la Piscul Negru. A fost foarte amabil ciobanul, dar am hotarat sa mergem pe marcajul triunghi rosu, inapoi in creasta, decat sa balaurim toata noaptea cautand hatasuri. Am reintalnit si marcajul galben – ambele ies in creasta, inainte de Negoiu.

Custura Saratii

Asa ca am urcat din nou in creasta. Pe Negoiu a inceput sa vina ceata, dar marcajele erau vizibile.  La 21,15 eram la Caltun si am inceput coborarea la 2 frontale (eu si Teo le uitasem in masina).

Oana, Claudia si Sorin, coborare de pe Negoiu

Coborarea a fost interminabila, ne tot intrebam daca tot pe-acolo urcasem dimineata. Am iesit in drumul forestier, dar ne-am dat seama ca nu ajunge la cabana. A iesit totusi la un rau involburat, de unde se vedea soseaua, dar aici ne-am despartit, Sorin si Oana preferand sa caute o varianta pe uscat. Am ajuns pe la 00,00, iar ei la vreo 20 min dupa.

Era o bezna! Un ospatar de la cabana ne-a zis ca am avut noroc ca nu ne-am intalnit cu ursoaica cu trei pui…

Ne-am bucurat ca am ajuns cu bine, ne-am schimbat si ne-am culcat – noi in masina, ceilalti la corturi. Duminica dimineata a plouat bine, motiv in plus sa mai dormim. Am mancat, am citit un pic, am povestit cu ceilalti si pe la 14,00 am plecat spre casa. Initial am fi vrut sa vizitam si noi Cetatea Poenari (resedinta secundara a lui Vlad Tepes, fortareata contra otomanilor), dar ne-am razgandit cand am vazut cate masini erau parcate pe sosea aproape de cetate.

In masina, duminica dimineata

A fost o tura minunata si le multumim lui Sorin si Oanei pentru compania extrem de placuta.

In Pitesti ne-am oprit in parc, sa testam aparatele de fitness outdoor.

Intr-un parc din Pitesti

Teo la aparat

Sunt foarte faine! Poti face sport in aer liber, la orice ora. Speram sa vedem cat mai multe in Romania.

[View with PicLens]

In perioada 9 – 15 aprilie 2009, am participat la Scoala de Alpinism de Iarna “Everest” organizata de Fane Tulpan.

Am plecat luni dimineata din Bucuresti. Am luat-o pe Ioana din Bucuresti, pe Mihai (din Iasi) din Ploiesti si pe Costi din Brasov.

Am ajuns la Balea. Vreme superba! O echipa de vreo 13 oameni, toti iubitori de munte si nerabdatori sa invete lucruri noi.

Fane este un profesor exceptional si un om deosebit. Ne explica totul cu rabdare si pasiune.

Luni seara am exersat langa refugiu mersul pe coltari si modalitatile in care se poate folosi pioletul – baston, alarma, pumnal, ancora.

Marti dimineata am urcat in Saua Doamnei unde am invatat cum ne putem opri din alunecare cu si fara piolet. Am urmat traseul de creasta pana pe Vf. Paltinul (2398m) – Vf. Iezerul Caprei (2418m) si am coborat prin Saua Caprei inapoi la Balea.

La Refugiul Salvamont Cartisoara oriece lucru are locul lui. Ne-am lasat coltarii, pioletii si hamurile in holul de la intrare, unde se tin si lemnele pentru foc. In bucatarie gasesti tot ce-ti trebuie, aranjat frumos de jur imprejur pe rafturi si in dulapuri. Doua mese lungi inconjurate de banci imbie la masa, la ceai si la discutii aprinse pe teme montane. Cand suntem in bucatarie muzica incalzeste atmosfera (whitesnake, mexicana, folk…).

Miercuri la 8,30 am urcat prin Saua Caprei pe Vf. Vaiuga (2443m). Legati in coarda, amn exersat din nou alunecarile. Ne-am amuzat si, totodata am realizat pericolele mersului pe munte iarna.

Joi am urcat din nou in creasta pana pe Vf. Vanatoarea lui Buteanu (2508m). Traseu dificil, mixt, expus – tot ce trebuie! Noroc ca am avut vreme buna. Zapada cam moale, totusi foarte buna pentru exercitii de alpinism de iarna.

In fiecare seara Fane ne-a invatat cum sa facem noduri – opt, opt prin urmarire, opt dublu, semicabestan, cabestan, nod patrat, L, cabestan prin urmarire, dublu pescaresc, prusic.

Vineri: rapel, mers in coarda, alunecari.

A fost o bucurie pentru noi sa participam la scoala lui Fane. Ii multumim inca o data!!!

[View with PicLens]